Înainte de a pleca spre Santiago am mers din nou la Catedrala Sf Maria de Barca, pentru o ultimă meditație prin care să închid traseul și m-a întâmpinat un curcubeu dublu ce l-am simțit precum o binecuvântare.
Drumul acesta mi-a oferit tare multe momente profunde și vizual și emoțional. Am rescris multe linii de cod interioare, am renunțat la poveștile ce nu-mi mai serveau, mi-am mutat standardele și mai sus, mi-am depășit limite, și cel mai important lucru am atins un nou nivel de conectare cu mine.
Legile Universale, Vipassana și Ho’oponopono au fost ancorele mele pe acest drum. Pe lângă ele, sufletele ce au mers alături de mine au fost cele mai fabuloase oglinzi și suportul necesar în ziua când credeam că voi ceda.
Simt totul precum o renaștere și poate vizual sunt aceeași, însă interiorul meu e transformat. Inclusiv piela care se va duce de pe mine, în urma arsurilor de soare, reflectată sistemic transformarea mea.
Mă simt mai ușoară, mai plină de inspirație și am o claritate interioară pe care n-am simțit-o până acum însă o simțeam că e acolo în interiorul meu.
Am și multe de oferit din tot ce am conștientizat, așezat și abia aștept să le dau mai departe pentru a îmi împlini misiunea din toate rolurile pe care le am.
Rămân la ideea că acest drum, Camino, e copia fidelă a vieții noastre și pe măsură ce-l parcurgi ai șansa să integrezi ce doare și să-ți dai permisiunea de a scrie cu iubire prezentul, cu fiecare pas făcut spre destinația finală.
Buen Camino