Inainte de a scrie despre cei 33 km de azi, vreau să mulțumesc tuturor celor care îmi scriu, care mă susțin și îmi urează Buen Camino. E foarte faină energia voastră și o primesc cu inima plină de recunoștință. Am găsit multă iubire și pe drum, multe inimioare, las și pentru voi un mesaj fain.
***
A plouat și azi și am primit o întrebare în privat „Bia, mai poți cu atâta ploaie?”
Am răspuns cu: „Da, mai pot, iubesc ploaia, mă bucură, mă umple de energie”
Și atunci am făcut click&connect.
Plecând de la Legea Transformării care spune că „nimic nu se pierde totul se transformă” m-am întrebat
Ce s-a transformat în ploaie aici pe Camino pentru mine?
Programarea, coachingul… într-un cuvânt munca. O iubesc, mă energizează, mă umple de bucurie și nu o simt ca fiind prea mult… deși este. Și fix cum am fost întrebată de ploaie, sunt întrebată și de muncă acasă.
Bia, mai poți?
Am urmărit pe tot parcursul drumului cum plouă, când ploua prea tare, când se mai liniștește… și am indentificat 1 la 1 fractalul pe care-l am acasă când lucrez. Working hard.
Dimineața plouă ușor, la amiază toarnă cu găleata (apar urgențele), apoi se liniștește și iar toarnă iar spre seară se liniștește de tot.
Mulți km m-am întrebat: Când e ploaia suficientă, înainte să fie prea mult?
Nu-i ușor să mergi prin ploaie, aș fi ipocrită să zic doar de roz. Nu-i ușor să fii atent atâția km la toate pietrele ude ca să nu aluneci, să reziști ud până la piele… să te mai bată și vântul din față, însă e extraordinar de împlinitor.
Spre final de drum azi s-a liniștit și ploaia, mi-am găsit și eu răspunsurile.
Camino e doar viața de acasă, Camino îți reflectă fractalul… și îți oferă oportunitatea de a îl transforma. Iar dacă îl parcurgi în tăcere și conectare cu tine, transformarea are loc ușor și cu bucurie
Eu azi aleg să mă lepăd de working hard și am cerut Universului să nu mai plouă de mâine.
Vedem ce primesc. Azi în pauza de la ploaie am primit un curcubeu superb.
Buen Camino
