Camino a venit către mine cu multe lecții și una dintre ele mi-a arătat ce-mi co-creez când susțin pe alții să-și care propriile greutăți.
În grup, o persoană nu mai putea merge, având o durere la picior și pentru a o susține, 2 colegi au ales să-i care rucsacul cu rândul, timp de vreo 22 de km.
N-am să-ți ascund că din perspectiva mea era un bagaj prea mare și… cu butoanele active, am intrat în rol de coach pentru a susține persoana respectivă să se elibereze de ce nu-i folosea, sperând că astfel își va căra singură bagajul. Legile Universale n-au funcționat instantaneu, ci după 2 zile, când mi-am calmat și eu judecata interioară.
Motiv pentru care, iubitoare de rezultate imediate, și considerând că nu-i echitabil ce se petrece, am verbalizat o idee ce deja circula în grup: să împărțim bagajul la mai mulți. Am fost printre primii care au luat 500 grame extra în spate.
Nu toți am luat din bagaj. Doar cei cu tipar de salvator.
Atunci am făcut bătătura în talpă și am avut momente când rucsacul meu era prea greu de dus. Cele 500 gr le-am simțit ca pe 5kg.
Am conștientizat că așa fac și acasă: mă încarc cu greutățile altora fără să văd impactul pe termen lung. Caut să fac viața ușoară celor ce îi percep ca fiind „la nevoie” și uit că au propriile lecții pe care nu le învață pentru că interferez cu procesul lor.
A fost o lecție dublă pentru mine: pe de o parte, am aplicat Legea Transparenței și Reflexiei și am văzut unde eu am așteptarea ca alții să-mi care din greutăți când îmi iau „prea mult bagaj”, pe de altă parte am simțit pe propriul corp dezavantajele „ajutatului”.
A doua zi am cărat DOAR bagajul meu, din care am renunțat treptat la diverse. Când nu le-am lăsat intenționat, am uitat lucrurile ce nu-mi erau utile pentru drum. Dacă aș reface Camino, bagajul meu n-ar depăși 3kg. Aș renunța la cele 4kg extra de „poate-mi trebuie”.
A fost lecția de care aveam nevoie pentru a mă elibera de ultimele rămășițe ale tiparului de salvator. Mi-am promis că nu voi mai căra nici la propriu, nici metaforic, greutăți ce nu-mi aparțin și mă voi uita atent la bagajul meu pentru a-l micșora constant.
Tu cât de des cari „bagajul” altora și cum se simte asta în viața ta?
